Multumesc

Multumesc

Multe sunt disconforturile pe care le tot induram in fiecare zi.

Uneori am senzatia ca organismal nostru tipa tare de tot ca are nevoie de reparatii: odihna, liniste, timp de gandire, iubire, ceva bun/ cu substante care chiar sunt nutrienti pentru corp si minte, o carte buna de citit, o mangaiere, un cadou, o vorba buna, un zambet subtil, finut, o remarca inteligenta, o gluma buna.

Cand un om decide sa vina la o terapie alternativa cum e Bowtech-ul (de la Bowen Technique) sau Bowen (dupa numele lui Tom Bowen) se pare ca incepe sa isi auda corpul (inca nu organismul, pe care eu il consider mult mai mult decat un corp).

Este primul pas pe care il face, timid, stigher, abia avand curaj sa indrazneasca sa se gandeasca la posibilitatea de a se simti un pic mai bine, macar. Este atat de multa suferinta intr-un om incat uneori nici nu stiu cum o poate duce.

Corpul este ingreunat de situatiile zilnice de carat in spate, umerii sunt adusi in fata, ochii incercanati, tristi, de multe ori privind intr-o departare fara o luminita la capat, fara sa te vada, doar te aude uneori.

Pe masura ce il asculti si incepi sa ii vorbesti, parca se mai uita si la tine si, usor, usor, incepe sa ii apara o usoara luminita in ochi. Termini discutia initiala, discuti despre suferintele fizice, rationale si sufletesti, il asezi pe pat, ii faci terapie, apoi, il inviti din nou sa schimbati inca vreo doua vorbe. Se uita in ochii tai, cu ochii luminosi, plini de speranta. Ti se lumineaza si tie sufletul, pentru ca esti primul care ai acces la acest moment unic in care incepe schimbarea. Esti parte din bucuria lui interioara, desi el inca nu isi da seama.

Vine peste o saptamana, cu un pic de speranta in plus, mai energic, mai atent la tine si la propriul organism. Trec saptamanile si vezi alt om intrand pe usa.

Si stii ca ti-ai facut treaba bine, si esti multumit si spui multumesc cu tot sufletul pentru ca ai bucuria de a fi partas la asa o bucurie.

Multumesc tuturor celor care se identifica si care au facut parte din acest proces prin care au trecut alaturi de mine.

Cu drag,

Elena Mihaela Deacu